Nu demult

26 Feb 2008

Joi, 21 noiembrie [prost!] ianuarie [tot prost!] februarie [asa da!]. Ies din casa. Nu aveam cursuri, oricum nu m'as fi dus nici daca aveam. Eram la prietena mea care [din pacate] dormea la Onishka in perioada aia. Foarte misto afara. Aveam si chef de parc, dar cu toate ca am insistat vreo 30 de minute, nu m'am ales decat o vorba de pizda mamii dar mai pe vocabular Onishcian. Ma tuflesc eu brusc, asa ca pana la urma a trebuit sa ma conformez si sa o iau cu cercu. Tot dau telefoane, nimeni nu avea chef de iesit din casa, desi erau, dupa cum am mai zis, vreo 16-18 grade afara, cer senin, o adiere usoara a vantului, dar per total vreme superba. Gasesc pana la urma sa ma intalnesc cu un amic si dupa ce ne'am intalnit pe la Obor, apucam spre o bodega. In timp ce am consumat o cantitate considerabila de alcool [niciodata suficient], eu am devenit sentimental si mi'am sunat prietena. In toiul unei discutii cu o oarecare tenta de seriozitate, printre un flirt si inca ceva acolo [mai siropos asa], amicul meu incepuse sa vorbeasca singur [adica nu il ascultam, probabil mi se adresa] si sa fie uimit de cat de bun era alimentul pe care il ingera, spunand cu o mare doza de convingere "Mama, ce as manca toata ziua la muci din nasu meu!". Am ramas putin pe loc, pentru ca in urmatoarea secunda sa imi dau seama ca izbucnisem intr'un ras isteric si ca imi asurzeam partenerul de convorbire telefonica [pretena']. Nu mi'am putut reveni prea usor, dar am reusit intr'un tarziu sa articulez cateva cuvinte printre care "nu pot" si "pa".


2 picioare in gard:

Onishka said...

de cate ori trebuie sa-mi cer scuze pentru faptul ca m-am putat urat atunci???
N-a fost intentionat.
Imi pare rau.
Imi cer iertare.
Vrei sa ma arunc in genunchi?

autoarbiter said...

ce idiotenie, trebuie neaparat sa imi dai comentariu pe blog ca sa iti ceri scuze? am inteles, ho, the harm was done anyway, scuzele ma lasa rece, e doar un gest politicos.