... cu peronu pe unde apucati. Imi place metroul bucurestean. In general imi place transportul in comun. Inainte, cand eram eu la liceu, mergeam numai cu troleibuzul [pentru tarani: masina pe sarme], eventual cu metroul. Metroul era partea mea preferata. Mai putin innghesuit decat RATB, parcurgi distante mai mari, deci nu sunt nici prea multi mosi si babe, intrucat acestia nu merg mai departe de 500-600 m de casa [iar cand fac asta isi cheama nepotul cu masina. *nervi*, noroc ca e foarte rara situatia]. Revenid la ideea anterioara, imi placea sa merg cu metroul foarte mult. Cu viermele ala rosu, comunist, care se taraste incet pe sub Piata Iancului, Muncii, etc. Incet, incet, dar tot cu mult mai repede decat orice mijloc de transport terestru in traficul bucurestean. "Urmeaza statia Piata Unirii 2 cu peronul pe partea stanga. Unde pula mea am pus mustarul?" sopteste conductorul in microfon, cu mana dreapta cautand borcanul cu pasta magica in penumbra tunelului ce salasluieste in pantecul orasului nostru mult iubit [ce fraze lungi si cretine fac. cu siguranta la jumatea frazei te'ai oprit si ai sarit direct la paranteza]. Ajungand, intr'un sfarsit, la subiectul comunicarii, am fost foarte mahnit cand am vazut in seara aceasta peretii proaspat vopsiti ai statiei de la piata victoriei. Peretii care pana acum erau de un gri murdar acum poarta cu mandrie culoarea cerului. De la griul care inspira un aer rece, sobru, la culoarea albastra care nu are cum sa nu incante privirea trecatorului, reamintindu'i ca viata nu e atat de neagra pe cat pare. Bag pula in ea de treaba, nu mai sunt in stare sa scriu, continui maine. @Matei: e buna bah chestia asta, daca o mesteci calumea.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 picioare in gard:
Post a Comment